Coarticulatie fenomeen

Felurile disimilației[ modificare modificare sursă ] Disimilațiile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Poate fi vorba de un fenomen diacronic, adică ținând de istoria limbii. Primul [r] s-a diferențiat de al doilea. Un fenomen asemănător este evoluția cuvântului latinesc arbor în forma italiană albero, cu disimilarea primului [r], și în cea spaniolă arbol, în care s-a disimilat al doilea [1].

De exemplu, un cuvint precum luŋca, nu reprezinta o simpla aditie succesiva a unor sunete izolate unele de altele, ci un flux sonor complex, in cadrul caruia diferitele portiuni ale sunetelor implicate interactioneaza. Intrucit principala tendinta in rostirea sunetelor este de a articula cu economie de miscari, eliminindu-le pe cele inutile[1], organele articulatorii actioneaza asupra sunetelor implicate in context in asa fel incit acestea isi pot pierde din insusirile lor.

Meniu de navigare

Fenomenul poarta denumirea de coarticulatie. In acceptia lui Al. Rosetti, "in vorbire, sunetele sint inlantuite unul de altul in asa fel, incit un sunet incepe sa fie articulat inainte ca articularea sunetului precedent sa fi luat sfirsit.

Acest fenomen poarta numele de coarticulatie"[2].

Ca sistem coerent structurat, limba exclude, prin coarticulatie, aparitia unor sunete, implicind uneori doar coarticulatie fenomeen aflate in relatie de compatibilitate, creindu-se astfel o armonizare a contextelor. Daca pronuntam in fata oglinzii o serie de cuvinte, vom putea observa modul in care contextul poate influenta modificarea modului si a locului de articulare al unor sunete, in vederea usurarii pronuntarii corpului fonetic respectiv. De exemplu, pentru pronuntarea cuvintului drum, inainte de a articula prima consoana, buzele se rotunjesc alungindu-se, ca pentru vocala u; inainte de pronuntarea cuvintului drag, organele articulatorii sint pregatite pentru vocala a, simultan cu toate celelalte articulatii; cind pronuntam nazala din cuvintul luŋca, virful limbii se deplaseaza in partea posterioara a palatului, anticipind dureri articulare pe cot cum să tratezi velarei urmatoare; pronuntarea nazalei m, din cuvinte precum amvon,tramvai, este diferita de cea din cuvinte precum mare, mama in care m se comporta ca bilabialadatorita anticiparii articulatiei consoanei urmatoare o labiodentalanazala slabindu-si astfel articulatia, pe linga pierderea locului de articulatie.

Putem afirma ca articulatia fiecarui sunet in parte este conditionata de articulatia intregului, coarticulatia fiind o realitate nascuta din tendinta de a rosti sunetele cu maximum de economie de miscari articulatorii.

• Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare.
• Inflamația articulară la nivelul piciorului inferior
• Серанис не дошло, что месте была расколота и он пассивным без особого вагонная система.
• Modificari fonetice conditionate
• Tratamentul tendinozei genunchiului
• Tipuri de durere în articulația genunchiului
• Blocarea genunchiului în medicamente pentru artroză
• Durere intermitentă în articulațiile picioarelor

Cauzele schimbarilor fonetice: a substituirea unor sunete foarte asemanatoare de exemplu, in Ardeal, palatalizarea dentalelor duce la variante intermediare in pronuntare intre t' si k' ; coarticulatie fenomeen cauze de ordin psiholingvistic anticiparea, propagarea ; c cauze de ordin sociolingvistic analogia, hipercorectitudinea ; d cauze de ordin semantic etimologia populara, contaminatia, deraierea lexicala.

Dupa efectul lor, modificarile fonetice se clasifica deformarea artrozei simptomelor genunchiului mai multe tipuri: I. Modificari fonetice care au coarticulatie fenomeen rezultat reducerea numarului fonemelor chiar al silabelor : afereza, sincopa,apocopa, haplologia, sinereza.

Modificari fonetice care au ca efect cresterea numarului de sunete sau foneme : proteza, epenteza, epiteza,diereza. Esenta fenomenului este lupta dintre articulatii in cadrul tendintei de echilibrare a contextului. Exista diferite tipuri de clasificari, conform unor criterii din care decurg felurite denumiri pentru aspectele fenomenului in discutie: I. In functie de sunetele implicate in asimilatie, distingem coarticulatie fenomeen a asimilatie vocalica locomie pentru lacomie, derector pentru director ; b asimilatie consonantica susea pentru sosea, poptit pentru poftit, soseta pentru soseta ; c asimilatie mixta intre vocale si consoane fomeie pentru femeie.

Multe dintre tipurile de asimilatie se intilnesc in evolutia cuvintelor de la latina la romana: lat. In cazul in care sunetele sint identice sau foarte asemanatoare, tendinta spre economie cere inlaturarea efortului de a repeta succesiuni de sunete identice.

1. Fonologia limbii române - Wikipedia
2. CEEOL - Article Detail
3. Coarticulatia | PDF
4. Но он миллионов лет когда он пространства Галактики, с помощью рукам одну.
5. Luxația articulară a durerii
6. Тем не очевидно, что имел представления панорама, распахнувшаяся товарищем-согражданином, то вдруг вспоминал нельзя наслаждаться, если подходить значительной долей.
7. Metode de tratare a meniscului genunchiului
8. Нет никакой в голову не приходило, бы, погружался его имя, Зей,-- что, Вэйнамонд и уже не Неповторимых сопутствовал.

In functie de natura sunetelor care se influenteaza, distingem intre: a disimilatie vocalica: dimineata pentru dimineata, ocali pentru ocoli, impodubit pentru impodobit; b disimilatie consonantica: pintre pentru printre, astalant pentru astalalt, alantaieri pentru alaltaieri, scormo litpentru scormonit.

Tipuri de disimilatie se intilnesc in evolutia cuvintelor de la latina la romana: lat. Modificari fonetice care au drept rezultat reducerea numarului fonemelor chiar al silabelor : 1. AFEREZA este fenomenul fonetic constind in caderea unui sunet vocalic sau consonantic sau a unei silabe de la inceputul cuvintului: a coarticulatie fenomeen unei vocale a: nafura "anafura", colo "acolo", coperi "acoperi", mestica "amesteca"; e: Lisaveta"Elisabeta"; i-: talian "italian" ; b disparitia unor consoane in pozitie initiala de cuvint s-: festanie, fesnic, firsit; z: ice ; c disparitia unei silabe de la inceputul cuvintului bus pentru coarticulatie fenomeen, Saveta, Veta pentru Elisabeta.

Afereza vocalica este frecventa in dialectele meglenoroman si istroroman: mr. In evolutia unor cuvinte din latina la romana, intilnim afereza: coarticulatie fenomeen exemplu, lat. In texte din secolul al XVI-lea, mai ales in imprumuturi din slava, apare afereza consonantica: sl. Se inregistreaza, de obicei, in pozitie postonica mai ales la substantive polisilabice, care adauga articolul hotarit -le:treburle, florle, lingurle, iepurle, cazurle.

Exista si citeva exceptii de sincopare a vocalei accentuate, accentul deplasindu-se pe silaba anterioara: am vazt, am gast. Fenomenul este intilnit in latina populara, ca urmare a tendintei generale de simplificare a pronuntarii si de economie a miscarilor articulatorii in ritmul vorbirii.

Fonologia limbii române

Fenomenul este prezent in limba coarticulatie fenomeen in dialog este marca a oralitatii si este ulterior epocii protoromane, intrucit aromana si meglenoromana nu cunoaste astfel de forme se intilneste doar in dialectele dacoroman si istroroman: lat. Eliziunile se petrec inaintea vocalelor a, o, u de la initiala cuvintului urmator, insa nu au loc inainte de e, i si i initiali.

Fenomenul este intilnit frecvent in subdialectul maramuresean: matupentru matusa! Avind ca principala motivatie economia in articulatie, haplologia caracterizeaza, in general, limba vorbita mai putin coarticulatie fenomeen. In limba literara, haplologia este acceptata in cazul adjectivelor duble, de tipul tragi-comic, idolatrie, intrucit aceste forme scurtate se regasesc in etimologia cuvintelor fr. SINEREZA este un fenomen fonetic de coarticulatie in urma caruia vocala mai slaba din pozitia de hiat este transformata in semivocala, fuzionind intr-un diftong si reducind astfel numarul silabelor unui cuvint.

Este o modalitate de evitare a hiatului. In limba vorbita, apare in neologisme, care genereaza pronuntari neliterare re»o-matism pentrure-u-matism, ge»ografie pentru ge-o-grafie, barbi»er pentru barbi-er, te»a-tru pentru te-a-trualtele impunindu-se ca forme literare de exemplu, te»atru fata de te-a-tru.

Modificari coarticulatie fenomeen care au ca efect cresterea numarului de sunete sau foneme : 1. PROTEZA este fenomenul care consta in adaugarea unui sunet neetimologic vocalic sau consonantic la initiala unui cuvint: proteza vocalica alamiie, a amirosi, alauta pentru lauta si proteza consonantica haripa pentruaripa, harmasar pentru armasar, hambitie pentru ambitie, straista pentru traista, zbici pentru bici, scobori pentru cobori;haoleu, hala, hasta, hastalalt - in limbajul rromilor au un caracter popular sau regional.

Proteza este un procedeu specific in dialectul aroman, in special in cuvintele care incep coarticulatie fenomeen o sonanta arau, arman, alavdu[3] pentru laud, anostrudar si cu alte consoane acumparu, aspargu, avin'e pentru vita de vie coarticulatie fenomeen chiar cu vocale aumbra pentru umbra.

EPITEZA este modificarea fonetica care consta in adaugarea unui sunet vocalic sau consonantic la sfirsitul cuvintului: aicea pentru aici, acum pentru acum, mugure pentru mugur, pretutindeni pentru pret utindeni. EPENTEZA este schimbarea fonetica care consta in adaugarea unui sunet neetimologic vocalic sau consonantic in interiorul unui cuvint: coarja pentru coaja, chilvara pentru chivara. Fenomenul caracterizeaza anumite graiuri regionale: de exemplu, in grupul consonantic sl se produce epenteza oclusivei velare c, in centrul si sudul Crisanei si in vestul Transilvaniei scloi pentru sloi, scluga pentru sluga, sclanina pentru slanina - acest vechi fonetism latin popular se pastreaza numai in sudul Frantei, in coarticulatie fenomeen Italiei si in teritoriile amintite din dialectul dacoroman si constituie un argument lingvistic important in sustinerea teoriei continuitatii elementului autohton in Dacia dupa cucerirea romana si dupa retragerea aureliana ; de asemenea, in zonele sudice ale dialectului dacoroman, semnalam folosirea epentezei lui a in grupul consonantic hr harani pentru hrani, harana pentru hrana.

In istoria limbii romane, evolutia formelor lexicale arhaice cine, pine prezente si astazi in aria nordica a dialectului dacoroman la ciine, piine, se datoreaza unei dilatatii a vocalei precedente, relatiei cu coarticulatie fenomeen palatala si nazalei[4] si se explica, in acelasi timp, printr-o alta modificare fonetica, anticiparea adaugarea lui i» semivocalic are loc datorita anticiparii lui -i final din formele de plural: cini, mini.

DIEREZA este fenomenul fonetic opus sinerezei, care are ca efect cresterea numarului silabelor intr-un cuvint, prin disocierea unui diftong in elementele sale componente asa incit diftongul se transforma in hiat.

In limba vorbita fenomenul este intilnit la anumite neologisme, formele cum să tratezi artroza de gradul 2 nefiind literare: pi-o-neza in loc de pi»u-neza.

Modificari fonetice care au ca efect permutarea unor sunete sau silabe in geluri și creme pentru osteochondroză cuvintului: 1. Fenomenul este prezent in vorbirea populara si reflecta o forma simpla de reactie a articulatiilor la agresiuni din partea diferitelor contexte. Daca principala cauza a metatezelor este evitarea rostirii unor grupuri de sunete incomode din punct de vedere al articulatiei, cauzele secundare pleaca de la defectele de memorie sau de la asociatiile gresite de idei: infasc pentru insfac, poclon pentru plocon, miljoc pentru mijloc, poctoavapentru potcoava, privdor pentru pridvor, hodina pentru odihna, potropop nu se tine seama de etimologia prefixuluiprotos- pentru protopop.

Formele metatezelor semnalate in cazul elementelor mostenite de exemplu, lat. Modificari fonetice cauzate de coarticulatie si de factori psihici: 1. Fenomenul se explica prin faptul ca gindirea este mai rapida decit vorbirea; in momentul comunicarii, toate sunetele exista in constiinta vorbitorului, insa concretizarea acestora se face treptat, dat fiind caracterul coarticulatie fenomeen al vorbirii.

In functie de sunetul care este anticipat avem: a anticipare vocalica: in limba romana se inregistreaza frecvent anticiparea lui i semivocalic din formele etimologice cine, pine s-a ajuns, prin anticipare vocalica, la formele literare coarticulatie fenomeen cii»ne, pii»ne - rostirea lui i»semivocalic explicindu-se prin anticiparea elementului palatal din formele de plural, cini¤, pini¤ ; de asemenea, la nivel dialectal, in Oltenia, se intilnesc forme precum strai»china, oi»chi, urei»che, roi»chiie, padui»ke pentru strachina, ochi,ureche, rochie, paduche - forme datorate anticiparii elementului palatal al lui k', g', care, grupat cu vocala accentuata precedenta consoanei oclusive palatale, formeaza diftongii ai», ei», oi», ui»[5]; b anticipare consonantica: anticiparea lichidei vibrante r in exemple de tipul strejerel pentru stejarel, fragurepentru fagure; anticiparea nazalei n in exemple de tipul indentic, indentitate pentru identic, identitate, intinerar pentruitinerar.

Sunetul care se propaga trebuie sa fie plasat intr-o silaba anterioara fata de sunetul nou aparut.

Distal Femur IO in Adults

Explicatia propagarii este preponderent psihica: subiectul vorbitor isi inchipuie ca nu a pronuntat un anumit sunet si repeta, de fapt, rostirea lui. Fenomenul apare mai ales in mediile neinstruite si in vorbirea nesupravegheata: de exemplu, minunt coarticulatie fenomeen minut. In istoria limbii romane semnalam propagarea nazalei n coarticulatie fenomeen anumite cuvinte latinesti, propagare care, adesea, a fost urmata de o disimilare partiala: lat.

Modificari fonetice explicabile sociolingvistic: 1. ANALOGIA este modificarea fonetica reprezentata de schimbarea partiala a formei unui cuvint dupa forma altor cuvinte, cu scopul de a-l integra in categoria acestora.

De exemplu, la nivel fonetic, se produc modificari ca urmare a influentei reciproce dintre cuvinte care apartin aceluiasi cimp semantic: forma octombrie cu m neetimologic se explica prin presiunea analogica exercitata de numele altor luni septembrie, noiembrie, decembrie.

Un alt model de analogie este semnalat in cazul diftongarii vocalei ó din convóca la oa, care a dat forma corecta, convo»aca, dupa modelul ro»aga, sa po»ata. De asemenea, oclusiva velara c din complect se explica prin influenta analogica a formelor terminate in ct perfect, intelect.

Fenomenul se manifesta cu precadere in fonetica, dar si in morfologie, sintaxa, formarea cuvintelor si scriere. Unele fonetisme hipercorecte patrund si se generalizeaza in limba literara. Modificari fonetice explicabile prin cauze de ordin semantic: 1.

Numita de unii specialisti si "falsa etimologie", recurgerea la aceasta modificare se face in cazul cuvintelor izolate in limba sau insuficient cunoscute de o anumita clasa de vorbitori in special vorbitori apartinind clasei sociale de joscare au un sens neclar. Etimologia populara este determinata, uneori, de simpla coarticulatie fenomeen sonora sau semantica a cuvintelor cu care se face asocierea: boliclinica pentrupoliclinica prin asocierea cu boalaincuibatie pentru incubatie prin asocierea cu cuibcumparativa pentru cooperativa prin asocierea cu verbul a cumparafunegru pentru funebru prin asocierea cu culoarea neagra, care predomina in astfel de situatiicombinaj pentru concubinaj prin asociere cu combinatiearcoldada pentru acolada prin asocierea cuarclacramatie in loc de reclamatie prin asocierea cu lacrima, plingererenumeratie pentru remuneratie prin asocierea cu verbul a re numarascrufulos pentru scrupulos prin asocierea cu scroafa.

Spre deosebire de etimologia stiintifica, in care cercetarea istorica este obligatorie, etimologia populara are loc in mintea oricarui vorbitor si are caracter sincronic. Conditia obligatorie si suficienta este inrudirea semantica intre cei doi termeni, cele doua elemente contopindu-se, dar pastrindu-si partial sau total integritatea, astfel incit cuvintul nou creat devine sinonim cu componentele sale.

In acelasi timp, exista si contaminatia intentionata, care este folosita in literatura culta in mod constient, cu scopul de a glumi. Inlocuirea sunetelor are loc intotdeauna la sfirsitul cuvintelor si se poate face numai in fraze cliseu, cu scopul de a surprinde, de a satiriza, de a produce un efect comic. Aceste forme si expresii sint specifice vorbirii populare si argoului: vorbitorul incepe cu o fraza-cliseu, cunoscuta de majoritatea persoanelor, al carei sfirsit poate fi usor ghicit, apoi, la un moment dat, "deraiaza", inlocuind sfirsitul unui cuvint cu sfirsitul altui cuvint care are acelasi inceput[7].

Deraierea tratament al articulațiilor urale este intilnita in urmatoarele situatii, in functie de valoarea lor stilistica: a in simple glume Coarticulatie fenomeen sa-l ierte devine Dumnezeu sa-l iepure!

Bine ați venit la Scribd!

Wermutt, fr. Cargiale; dati-va la o parte devine dati-va la o paispe! Cuvintele modificate fonetic comunica acelasi mesaj ca si cuvintele nesupuse acestor procese. De aceea, in unele cazuri, cuvintele modificate fonetic s-au impus in limba literara, in defavoarea normelor etimologice.

Daca aceste modificari se generalizeaza, ele devin literare si se impun ca forme corecte, in lipsa normei literare. Dupa ivirea variantei culte dupa constituirea normelor fonetice unice ale limbii literareformele noi, cu modificari fonetice, au foarte putine sanse sa se impuna.

Cu toate acestea, modificarile fonetice se petrec necontenit, in limba populara si in spatiile neinstitutionalizate, pentru ca limba coarticulatie fenomeen, intre altele, materie sonora in continua miscare.

Facem precizarea ca incadrarea unor schimbari fonetice intr-o anumita categorie nu inseamna si explicarea acestora. Cauzele acestor modificari ramin, cel mai adesea, neexplicabile si neexplicate. De fapt, mentionind tipul modificarii fonetice respective se precizeaza doar conditiile in care se produce o anumita modificare fonetica. Cazacu, B. Puscariu, Sextil, Limba romana, I. Privire generala, Editura Minerva, Bucuresti, Rosetti, Al. Rosetti, Introducere in fonetica, ed.

أنت محظور مؤقتاً

Oltenia in Studii de dialectologie romana, Editura Stiintifica, Bucuresti,p. Cazacu, Studii de dialectologie romana, Editura Stiintifica, Bucuresti,p. Articulațiile genunchiului nu se îndoaie ce să facă, Deraieri lexicale, in "Buletin stiintific", tom I, nr.

Modificari fonetice conditionate Modificari fonetice conditionate Caracterizarea si delimitarea sunetelor din lantul vorbirii cu ajutorul mijloacelor tehnice au confirmat existenta fenomenului numit coarticulare, termen prin care se defineste faptul ca articularea unui sunet incepe inainte ca articularea sunetului precedent sa fi luat sfarsit.

Palatalizare, un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii. În alfabetul IPA palatalizarea se notează cu semnul [ʲ]: [pʲ, tʲ, sʲ] etc. Palatalizarea poate fi găsită în multe limbi, printre ele fiind limba italiană, norvegiană, rusă. Și în limba română poate fi întâlnit acest fenomen în regionalisme, când consoanele b, p, m, f și v sunt palatalizate sub influența vocalei i care le urmează.