Functia osului lacrimal. Ce este Obstrucția Canalelor Lacrimale? Simptome și tratament

Ce este Obstrucția Canalelor Lacrimale? Simptome și tratament

Cel mai important dintre acestea este glaucomul congenital, adică tensiunea oculară. Glaucomul congenital este mult mai grav decât obstrucția canalului.

Pe lângă defectul congenital simplu care obturează canalul, ar mai trebui luate în considerare și tumorile și chisturile. Structurile sistemului lacrimal încep să se formeze în a cincea săptămână de sarcină, iar canalul lacrimal începe să se formeze în a 8-a săptămână de sarcină. Această formare și dezvoltare continuă pe tot parcursul sarcinii.

Regiuni craniene[ modificare modificare sursă ] Partea interioară a craniului se numește endocraniu iar parte exterioară exocraniu. Pe de altă parte, craniul poate fi segmentat pe verticală și în acest caz se vorbește despre craniul superior sau bolta craniană în latină : calvaria și craniul inferior sau baza craniului lat: basis cranii. Craniu uman văzut din faţă Craniu uman văzut din lateral Această diviziune nu este arbitrară ci se fundamentează pe originea embriologică diferită a structurii oaselor craniene: osificare endocondrală pentru oasele de la baza craniului și osificare intramembranoasă pentru oasele boltei.

Lacrimile se formează în glanda lacrimală, umple sacul prin canale mici și curg în cavitatea nazală prin canalul lacrimal. Contracția mușchilor pleoapelor acționează precum o pompă pentru drenarea lacrimile în cavitatea nazală.

Craniu - Wikipedia

Obstrucția în orice parte a acestui sistem are drept rezultat apariția udării ochilor. Obstrucția canalului lacrimal: glaucomul congenital trebuie de asemenea, evaluat în timpul consultului oftalmologic Obstrucția lacrimală observată la bebelușii nou-născuți, cu toate că poate apărea oriunde de-a lungul sistemului, apare mai ales în cazul în care canalul lacrimal se deschide în nas.

Plângerile încep în câteva săptămâni după functia osului lacrimal.

Adesea primul semn este apariția udării ochilor. Cu toate acestea, pe măsură ce situația continuă, udarea ochilor este însoțită de o scurgere galbenă, cunoscută în rândul oamenilor sub numele de urdori. Deși cea mai frecventă cauză a udării ochilor la bebeluși o reprezintă obstrucția canalelor lacrimale, pot exista și alte motive.

Aceasta trebuie neapărat luată în considerare la diagnosticarea diferențială. Glaucomul congenital este un lucru mult mai grav decât obstrucția canalelor.

Obstructia canalului lacrimal Generalitati Lacrimile se dreneaza in mod normal prin canale mici numite ducte lacrimale care pornesc de la globul ocular si ajung in piramida nazala. O obstructie a ductului lacrimal apare cand deschiderea canalului, care in mod normal permite lacrimilor sa se dreneze, este blocata sau nu se deschide normal.

Totodată trebuie luate în considerare și tumorile și chisturile, precum și defectele congenitale simple care obstrucționează canalul. Obstrucția canalelor lacrimale: Tratamentul trebuie aplicat în funcție de cauza udării ochilor Diagnosticarea începe în urma unui consult atent.

Osul lacrimal

Caracterul udării ochilor și existența altor simptome însoțitoare ne dau posibilitatea de a ne forma o idee. Dacă este necesar, pot fi aplicate teste suplimentare, cum ar fi examinarea bebelușului, măsurarea presiunii oculare, măsurarea diametrului corneei și vizualizarea canalelor lacrimale efectuate sub anestezie. Tratamentul trebuie aplicat în funcție de cauza udării.

Deoarece motivul este adesea stenoza sau obstrucția congenitală a canalului, în acest caz, este necesar ca tratamentul să fie împărțit în două.

Inițial, se recomandă tratamentul neinvaziv, elementul principal în acest tratament constituind masajul aplicat aspura sacului lacrimal. Scopul urmărit aici este creșterea presiuni din sac prin masare și deschiderea membranei de la capătul canalului care provoacă obstrucția.

Printr-un un masaj adecvat, majoritatea cazurilor se remediază până la vârsta de 1 an. În afară de masaj, în cazul în care udarea ochilor se transformă în scurgeri galbene, tratamentul necesar trebuie să functia osului lacrimal aplicat luând în considerare posibilitatea existenței unei infecții.

Obstrucția canalelor lacrimale: există diferite metode de tratament de la terapia medicamentoasă până la intervenția chirurgicală. A doua opțiune de tratament este sondarea canalelor lacrimale în situația în care problema nu se remediază prin aplicarea mesajului sau bebelușul, cu toate că are o vârstă mai mică de un an, prezintă o infecție incontrolabilă a canalelor lacrimale.

Ce este Obstrucția Canalelor Lacrimale? Simptome și tratament

Această procedură se efectuează sub anestezie generală prin adormire și este o procedură care durează puțin. Bebelușul nu are nevoie să fie anesteziat pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Procesul dă rezultate semnificative. Tratamentul udării ochilor, altul decât simpla obstrucție a canalului, este în întregime orientat pe cauză.

Obstructia canalului lacrimal

Glaucomul congenital este o afecțiune gravă de care trebuie să se țină cont cu prioritate. În acest caz, există metode de tratament, de la aplicarea tratamentului medicamentos până la intervențiile chirurgicale.

Şi în situația existenței unor tumori, chisturi etc. Obstrucția canalelor lacrimale: Tratamentul nu trebuie întârziat În cazul obstrucției canalelor, dacă aplicarea tratamentului întârzie, se pot dezvolta functia osului lacrimal complicații datorate infecțiilor frecvente. În plus, succesul sondării scade pe zi ce trece după vârsta de luni.

Este format din paisprezece oase, din care opt sunt pereche și șase nepereche. Oasele nepereche sunt reprezentate de: frontal, sfenoid, occipital, etmoid, vomer, mandibulă și hioid, iar cele pereche de parietal, temporal, nazal, lacrimal, cornetul nazal inferior, maxilă, zigomatic și palatin. Viscerocraniul este format din nouă oase: osul nazal, osul lacrimal, cornetul nazal inferior, osul etmoid, vomerul, maxila, osul zigomatic, osul palatin și mandibula. Oasele nazale sunt situate de o parte și de alta a liniei mediane între procesele frontale ale maxilelor și porțiunea nazală a frontalului.

Dacă în cazul diagnosticării precoce, problema va putea fi rezolvată printr-o intervenție simplă, cum ar fi sondarea, după împlinirea vârstei de un an vor fi necesare intervenții chirurgicale mai complexe.

Întârzierea diagnosticării glaucomului congenital poate provoca, de asemenea, o pierdere severă permanentă a vederii.