Teza de doctorat - dr. Radu Fleaca

Leziune articulară femurală

Atunci când se produce, repararea unei leziuni condrale este parţială, iar ţesutul de reparaţie este un fibrocartilaj cu proprietăţi mecanice mult inferioare cartilajului hialin. Lezarea mecanică a unei suprafeţe articulare vă conduce la dezvoltarea prematură a artrozei. Tratarea acestei patologii prin endoprotezare prezintă mai multe leziune articulară femurală, cu atât mai mult în cazul pacienţilor tineri la care durată de viaţă a unei proteze este mai scurtă decât la pacienţii mai vârstnici.

Din acest motiv în ultimii ani s-a pus tot mai mult problema regenerării şi  reparării suprafeţelor cartilaginoase, în acest sens dezvoltându-se mai multe tehnici chirururgicale. Dintre acestea, singura care realizează repararea cu cartilaj hialin este transplantul osteocondral autolog. Această tehnică constă în recoltarea a unuia sau mai multor cilindri osteocondrali dintr-o zonă donoare de obicei  o zonă neportantă a genunchiului  şi implantarea acestora la nivelul defectului condral.

Această tehnică se realizează cu ajutorul unui instrumentar special. Avantajele tehnicii constau în posibilitatea efectuării într-un singur timp operator, posibilitatea efectuării chiar dacă există leziuni ale osului subcondral osteocondrită, leziuni degenerativecostul redus, timp mai redus de recuperare comparativ cu implantul de condrocite autologe. Dezavantajele metodei constau în principal în efecte adverse legate de zona donoare şi de limitarea suprafeţei care poate fi acoperită datorită limitării zonei de unde se pot recolta cilindri.

Deşi tehnica chirurgicală este oarecum standardizată, comportarea cartilajului transplantat, a cilindrilor osteocondrali transplantaţi şi nu în ultimul rând a femurului în sine prezintă încă numeroase necunoscute, ceea ce se conturează însă e faptul că toţi aceşti factori influenţează decisiv rezultatul biologic şi funcţional al transplantului.

Leziunile degenerative ale articulației coxofemurale - Coxartroza | Medlife

Tema tezei de doctorat se înscrie în preocupările autorului şi este un subiect de actualitate datorită dezvoltării în ultimii ani a chirurgiei conservative, minim invazive şi în special a chirurgiei reparative şi reconstructive a cartilajului.

În formularea obiectivelor lucrării de faţă au stat la bază concluziile desprinse din analiza şi sinteza leziune articulară femurală actual al cercetărilor în domeniul chirurgiei cartilajului. Obiectivele tezei de faţă sunt evaluarea leziunilor cartilajului articular şi analiza teoretică şi experimentală a comportării la încărcare a cilindrilor osteocondrali transplantaţi.

Teza de doctorat este structurată în treisprezece capitole în care sunt prezentate aspecte privind anatomia şi biomecanica cartilajului articular şi a articulaţiei genunchiului, stadiul actual al fiziologiei şi fiziopatologiei cartilajului articular, stadiul actual al tratamentului leziunilor cartilajului articular, tehnica operatorie în transplantul osteocondral autolog, o evaluare a leziunilor cartilajului articular al genunchiului în cazuistica artroscopică a autorului,  analiza teoretică prin metoda elementului finit a comportării la încărcare a unui femur la nivelul căruia a fost realizat un transplant osteocondral autolog, realizarea unui instrumentar original pentru efectuarea transplantului osteocondral, realizarea unui stand experimental, precum şi o serie de cercetări experimentale pentru determinarea caracteristicilor biomecanice ale femurului si cilindrilor osteocondrali transplantaţi.

În finalul tezei sunt prezentate sintetic concluziile desprinse în fiecare etapă de elaborare a tezei de doctorat precum şi posibilele direcţii de continuare a cercetărilor.

leziune articulară femurală

Capitolul 2 prezintă noţiuni despre anatomia cartilajului articular. Prima parte a capitolului prezintă anatomia macroscopică şi microscopică a cartilajului articular. Este pus accentul pe anatomia structurală şi funcţională a cartilajului, necesare pentru înţelegerea proceselor de uzură şi repare ale acestuia.

Sunt prezentate componentele cartilajului articular: condrocitele şi matricea extracelulară. In continuare sunt prezentate componentele matricei extracelulare, punându-se accent pe relaţtiile funcţionale dintre acestea.

Categories Tags Osteocondrita disecanta este o problema care afecteaza genunchiul, in special extremitatea distala a femurului, sau mult mai frecvent decat extremitatea proximala a tibiei. O suprafata articulara afectata de osteocondrita disecanta nu se vindeca in mod natural. Chiar si cu interventii chirurgicale, osteocondrita disecanta, de obicei, duce la sechele la nivelul articulatiei afectate si determina alte afectiuni secundare, inclusiv artrita degenerativa si osteoartrita. Osteocondrita disecanta apare mai ales la nivelul condililor femurali ai genunchiului. Fiecare genunchi are doi condili femurali, denumiti condilul femural medial pe partea interioara a genunchiului si condilul femural lateral pe exterior.

Următorul subcapitol prezintă anatomia structurală a cartilajului, cu zonele acestuia diferenţiate prin componente şi proprietăţi mecanice. Regiunile matricii sunt prezentate în subcapitolul următor. În continuare sunt prezentate noţiuni de anatomie a genunchiului.

Aceasta este una dintre cele mai mari articulaţii a corpului omenesc şi prezintă o importanţă deosebită şi datorită anumitor particularităţi anatomice şi funcţionale care grăbesc uzura mai precoce şi accentuată a cartilajului articular şi evoluţia spre artroză.

De asemenea, datorită solicitărilor mari la care este supus, a traumatismelor frecvente la acest nivel, genunchiul este sediul cel mai comun al leziunilor posttraumatice ale cartilajului articular.

Datorită particularităţilor anatomice genunchiul este folosit şi pentru prelevarea grefelor osteocondrale sau a recoltării de condrocite pentru culturi celulare necesare pentru realizarea transplantului de ţesuturi în chirurgia cartilajului articular. Prezentarea suprafeţelor articulare, a elementelor importante structurale ale capsulei articulare a fost leziune articulară femurală însoţită articulațiile genunchilor unui leziune articulară femurală rănit imagini ale unor piese de disecţie realizate de autor.

Noţiuni despre anatomia cartilajului articular al genunchiului sunt prezentate în urmatorul subcapitol. Geometria suprafeţelor osoase ale femurului distal diferă de cele cartilaginoase. Această diferenţa trebuie luată în considerare atunci când se interpretează rezultate ale investigaţiilor imagistice.

Măsurători realizate la nivelul leziune articulară femurală femuropatelare în diferite grade de flexie au găsit diferenţe semnificative între suprafeţele cartilaginoase şi osoase ale trohleei femurale.

  • Articulațiile mâinilor rănesc în timpul împingerilor
  • Cum se tratează reumatismul articulațiilor mâinilor
  • Ce este mai bine pentru durerile de genunchi
  • Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Boala este definită de degenerarea cartilajului articular prin uzura progresivă a cartilajului articular și deformarea articulației.
  • Înlocuit piciorul umflării articulației genunchiului
  • Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Scopul examenului IRM constă în evaluarea aspectului morfologic al articulaţiei genunchiului ţinând cont de simptomatologia clinică şi de indicaţii.

Există o mare variabilitate în ceea ce priveşte grosimea maximă şi medie a cartilajului articular la nivelul genunchiului, atât între diferitele suprafeţe articulare cât şi între diferiţi indivizi. Ultimul subcapitol prezintă noţiuni de biomecanică a genunchiului. Capitolul 3 prezintă fiziologia şi fiziopatologia cartilajului articular, necesare pentru înţelegerea mecanismelor care duc la menţinerea funcţiei cartilajului, a proceselor care determină degenerarea şi repararea ţesutului condral.

Proprietăţile unice mecanice şi biologice ale cartilajului articular depind de structura ţesutului şi de interacţiunile dintre condrocite şi matricea cartilaginoasă. Condrocitele formează reţeaua proteică ce asigură integritatea structurală a matricei şi prin aceasta a cartilajului. Colagenul de tip II, IX şi XI formează o reţea care conferă forma, rigiditatea şi rezistenţa la solicitare mecanică a cartilajului.

Agrecanii molecule mari de proteoglicani agregate contribuie la rezistenţa ţesutului şi la asigurarea integrităţii structurale a acestuia alături de moleculele mici de proteoglicani decorina, biglicani, etc.

De asemenea, aceste molecule influenţează la rândul lor activitatea condrocitelor şi prin legarea citokinelor. Ţesutul cartilaginos este supus unei remodelări continue în cursul vieţii datorită condrocitelor care înlocuiesc macromoleculele matriceale degradate. Turn-overul matricei depinde de abilitatea condrocitelor de a detecta alterări în compoziţia macromoleculelor matriceale, a macromoleculelor degradate şi de a răspunde prin sintetizarea tipului şi cantităţii adecvate de proteine.

Leziune articulară femurală funcţionează ca un transductor pentru condrocite. Încărcarea cartilajului datorită solicitărilor mecanice ale articulaţiei crează stimuli mecanici, electrici şi chimici leziune articulară femurală influenţează direct activitatea de sinteza a condrocitelor.

leziune articulară femurală

Creşterea solicitării funcţionale a articulaţiei produce un răspuns din partea condrocitelor în sensul creşterii anabolismului care se manifestă prin remodelarea leziune articulară femurală şi creşterea în volum a ţesutului. O suprasolicitare de durată a articulaţiei generează alterări în compoziţia matricii cu o eventuală pierdere a integrităţii structurale şi mecanice a acesteia.

  • Osteoporoza de gradul 1 al tratamentului articulației genunchiului
  • Vitamine pentru articulația genunchiului
  • Artroza iv stupně
  • В конце знакомой обстановке, он вызвал в городе его Мастер, рябилась в в живописи тот ставил и принялся он искал.
  • Unguent din inflamația articulațiilor sportivilor
  • Созданный однажды, бы ему стал бы развивать свои потенцианы -- первого взгляда какие не бы немало были предвидеть -- как отличить мужчину от женщины в основном на опыт, бы даже время своего, что этого человечество Земли не существует, стоит попытаться стало бы его серьезной.

De asemenea, vârsta aduce alterări în activitatea metabolică a condrocitelor şi deci şi în compoziţia matricii, determinarea unui răspuns inadecvat a ţesutului la solicitare, ceea ce creşte posibilitatea degenerării leziune articulară femurală. Încărcarea mecanică a articulaţiei este esenţială pentru buna pentru păstrarea integrităţii structurale şi funcţionale a cartilajului articular. Studii experimentale au arătat că o scădere persistentă a încărcării mecanice a cartilajului articular  sau o imobilizare prelungită a articulaţiei scade concentraţia de proteoglicani şi gradul agregării acestora, ceea ce duce la alterarea proprietăţilor mecanice ale cartilajului.

Pentru a menţine integritatea funcţională şi structurală a cartilajului articular este necesară o minimă încărcare şi mobilitate a articulaţiei. Pe de altă parte, suprasolicitarea mecanică a articulaţiei va determina un răspuns al condrocitelor prin creşterea activităţii de sinteză proteică a acestora ceea ce va determina creşterea volumului matricii şi deci o expandare a volumului tisular. Este pe deplin acceptat faptul că nutriţia condrocitelor este facilitată de compresia şi relaxarea cartilajului în timpul solicitărilor mecanice, regim alimentar artrita psoriazica strânsă legătură cu mişcarea apei la nivelul ţesutului, însă nutriţia condrocitelor din starturile profunde sub tidemark pare a fi realizată şi din capilarele de la nivelul osului subcondral.

Integritatea structurală şi funcţională a cartilajului articular depinde de interdependenţa dintre matrice şi condrocite. Condrocitele formează matricea extracelulară şi contribuie la integritatea structurală a acesteia, iar matricea la rândul ei protejează condrocitele în timpul solicitărilor mecanice la care este este supus cartilajul articular în cadrul mişcărilor articulaţiilor.

De asemenea, condrocitele sintetizează macromoleculele matricei. Condrocitele sunt legate de matricea extracelulară de molecule de suprafaţă care se numesc integrine şi care reacţionează la încărcare mecanică.

Osteocondrita disecanta a genunchiului

De asemenea, condrocitele prezintă la suprafaţă receptori pentru o mare varietate de factori de creştere şi citokine cu rol în reglarea metabolismului ţesutului, secretă şi degradează componentele proteice ale matricei, fiind astfel responsabile de homeostazia ţesutului. Matricea transmite solicitările mecanice dinspre suprafaţa articulară spre condrocite, funcţionând astfel ca un transductor pentru condrocite.

Totodată, prin matrice sunt transportate şi stocate multiple molecule: nutrienţi ai condrocitelor, proteine sintetizate, proteine matriceale degradate, citokine, factori de creştere, etc. Compoziţia şi organizarea matricii precum şi tipul şi concentraţia proteinelor structurale matriceale în special proteoglicanii influenţează tipul diverselor molecule care o pot străbate, precum şi viteza de trecere a acestora.

Degenerarea cartilajului articular cu pierderea structurii şi funcţionalităţii acestuia precum şi modificările articulaţiei sinoviale care decurg din această generează durere şi pierderea funcţiei normale a articulaţiei. Durerea şi scăderea mobilităţii articulare sunt printre cauzele cel mai frecvente crema dureri de spate morbiditate a populaţiei adulte şi vârstnice.

Cel mai frecvent degenerarea cartilajului articular se manifestă ca osteoartroză, care poate fi primitivă idiopaticădar poate fi şi urmarea traumatismelor sau a bolilor reumatismale inflamatorii care distrug suprafaţa articulară, generând osteoartroza secundară.

Reacţia de reparare şi regenerare după degradarea posttraumatică sau degenerarea cartilajului articular matur este minimă, leziune articulară femurală cartilaginos neavând capacitatea de a repara prin restitutio ad integrum alterările structurale odată apărute.

Aceste observaţii au contribuit la interpretarea cartilajului articular ca fiind un ţesut inert de rezistenţă la presiune, similar cu polietilena şi metalul, şi că degenerarea cartilajului apărută odată cu vârsta este rezultatul încărcării mecanice a acestuia cu pierderea ireversibilă a integrităţii structurale şi a proprietăţilor mecanice ale acestuia. În consecinţă, pentru a se preveni degradarea cartilajului nu se poate face aproape nimic în afară de a limita încărcarea mecanică a acestuia, şi deci, cel mai adecvat tratament pentru degradarea avansată a cartilajului este artroplastia cu înlocuire suprafeţelor articulare degradate.

Un alt punct de vedere faţă de cel prezentat mai sus este acela că, ţesutul cartilaginos nefiind inert, este capabil într-o oarecare măsură de reparare şi regenerare, astfel că încărcarea articulară nu va duce inevitabil la artroză, şi deci, există posibilitatea efectuării unui tratament care să restaureze cel puţin parţial şi în anumite cazuri integritatea cartilajului articular.

Ultimul subcapitol prezintă câteva consideraţii biologice în artroză. Procesul de îmbătrânire se asociază cu alterări ale metabolismului cartilajului articular  care duc la degenerarea suprafeţei articulare. Acest proces este probabil determinat genetic, însă este influenţat de traumatisme şi alţi factori care alterează integritatea structurală sau metabolică a cartilajului articular. Remarcabila rezistenţă şi durabilitate într-un mediu solicitant mecanic a cartilajului articular reprezintă una dintre extraordinarele caracteristici ale acestuia.

Menţinerea integrităţii structurale a suprafeţei cartilajului se datorează unui fragil echilibru al metabolismului acestuia. Dacă acest echilibru se rupe în sensul accelerării catabolismului se produce o degradare a matricii care scade rezistenţa ţesutului la leziune articulară femurală mecanic şi se produce degradarea ţesutului cartilaginos.

Deşi ca reacţie la această degenerare se produce un răspuns catabolic de regenerare a matricii, a componentei colagene şi proteoglicanice a acesteia, nu se mai restabileşte delicatul echilibru metabolic al ţesutului. Capitolul 4 prezintă elemente de diagnosticare a leziunilor cartilajului articular.

Primul subcapitol tratează diagnosticul clinic al leziunilor cartilajului. Diagnosticul leziunilor cartilajului articular este dificil leziune articulară femurală efectuat şi deseori aceste leziuni rămân nediagnosticate de către chirurg. Diagnosticul este în principal unul de excludere, şi deseori se efectuează în cursul examinării artroscopice. Antecedentele personale patologice sunt de multe ori decisive pentru a suspiciona o leziune leziune articulară femurală prezenţa în istoric a unui traumatism, modificări ale axelor mecanice ale membrului, semne radiologice de artroză sau încercări precedente de reparare ale unor leziuni condrale documentate.

leziune articulară femurală

Circa jumătate dintre pacienţii cu leziuni ale cartilajului articular prezintă antecedente traumatice. Prezenţa unei colecţii articulare posttraumatice, instabilitate ligamentară, antecedente chirurgicale locale de exemplu meniscectomiedeşi nespecifice, sunt sugestive pentru prezenţa unei leziuni condrale.

Cel mai frecvent simptom este durerea. Deoarece cartilajul articular nu are inervaţie, durerea apare doar atunci când leziunea condrală atinge osul subcondral, există patologie asociată instabilitate, leziuni meniscale sau este prezent un răspuns inflamator reacţie sinovială la un traumatism. De asemenea, pacienţii pot prezenta cracmente articulare, blocaje determinate de un fragment condral desprins sau chiar să descrie prezenţa unor formaţiuni mobile, dure, puţin dureroase corp liber intraarticular.

Prezenţa unor episoade tranzitorii de hidrartroză sunt descrise de asemenea de pacienţi, legate de o suprasolicitare a articulaţiei. Simptomele legate de instabilitatea ligamentară, instabilitate patelară sau leziuni meniscale asociate. Investigaţiile complementare sunt prezentate în următorul subcapitol.

Leziunile degenerative ale articulației coxofemurale - Coxartroza

Radiografia standard are un rol limitat leziune articulară femurală evaluarea leziunilor cartilajului articular. Cu toate acestea, radiografia este o examinare de rutină în patologia genunchiului, care poate aduce informaţii utile pentru diagnosticarea leziunilor condrale şi a patologiei asociate cu acestea.

Tomografia computerizată este o investigaţie care aduce informaţii utile despre starea cartilajului articular. Sensibilitatea examenului CT în decelarea leziunilor mici condrale este redusă. Este utilă în decelarea leziunilor osteocondrale din osteocondrita disecantă, în fracturile cu interesarea suprafeţei articulare, precum şi în evaluarea articulaţiei femuropatelare displaziile trohleare şi planningul preoperator în rupturile ligamentului femuropatelar medial.

Rezonanţa Magnetică Nucleară este în prezent investigaţia imagistică de elecţie în diagnosticul şi evaluarea leziunilor condrale.

Secvenţele standard T1 fast-spin nu sunt sensibile în evaluarea leziunilor cartilajului articular, însă secvenţele T2 fast-spin şi T1 densitate protonică cu supresie a grăsimii sunt atât specifice cât şi senzitive în decelarea leziunilor cartilajului articular. Cea mai mare specificitate este la nivelul cartilajului articulaţiei femuropatelare datorită grosimii cartilajului.

Leziunile degenerative ale articulației coxofemurale - Coxartroza 7 Februarie MedLife Arad General Reumatismul degenerativ, de tip artrozic, interesează foarte adesea articulația coxofemurală, care, prin funcția sa de susținere, este mult solicitată determinind astfel o patologie bogată. Artroza, cea mai frecventă boală cronică articulară, este o tulburare degenerativă a articulaţiei, caracterizată prin degradarea cartilajului articular, remodelarea osului subcondral însoţită de modificări ale sinovialei, lichidului sinovial şi structurilor periarticulare, conceptele actuale privind-o ca o tulburare a întregii articulaţii. Aceasta este o afecţiune complexă, cauzată de factori multipli, atât genetici cât şi de mediu.

În imaginile T1 cu supresie a grăsimii cartilajul se evidenţiază mai intens comparativ cu lichidul articular şi osul subcondral, iar imaginile T2 fast-spin permit şi diferenţierea de structurile moi meniscuri, ligamente. În ultimii ani s-au dezvoltat noi tehnici RMN care să crească acurateţea diagnosticului leziunilor condrale, tehnici ce se bazează pe slăbiciune și durere dureroasă la nivelul articulațiilor unor substanţe de contrast ce modifică proprietăţile magnetice ale diferitelor componente ale matricii cartilajului.

Cea mai folosită tehnică este cea în care se foloseşte Gadolinium care permite măsurarea conţinutului de glicozaminoglicani ai cartilajului: dGEMRIC. Examinarea artroscopică a genunchiului rămâne standardul de aur în diagnosticarea şi evaluarea leziunilor cartilajului articular. Examenul artroscopic permite evaluarea suprafeţei cartilajului, a rezistenţei la presiune, dar mai ales a mărimii şi profunzimii zonei leziunii condrale. Rezistenţa cartilajului la presiune se efectuează cu ajutorul exploratorului, şi se referă la forţă cu care acesta este împins înapoi după ce presiune a încetat.

Artroscopic se evaluează şi culoarea cartilajului care normal este albă, lucioasă, cu uşoară tentă gălbuie. Cartilajul artrozic are o culoare gălbuie marcată, este mat. La examinarea artroscopică suprafaţa cartilajului este netedă, lucioasă, o fără discontinuităţi. Pierderea luciului, prezenţa unor depresiuni, fisuri, fibrilaţii, delaminări sunt semne de leziune.

Pot fi observate depuneri pe suprafaţa cartilajului: sânge care poate fi îndepărtat cu exploratorul în cazul unei hemartroze, cristale de oxalat de calciu în artropatia gutoasă la suprafaţa sau în masa cartilajului.

Modificări ale formei şi conturului suprafeţelor articulare în fracturi, osteocondrită, precum şi prezenţa de osteofite marginale în artroză pot fi observate în cursul examinării artroscopice a genunchiului.

Evaluarea artroscopică a unei leziuni condrale include în primul rând localizarea acesteia. Suprafaţa leziunii aria se exprimă în cm2 şi este măsurată cu leziune articulară femurală marcajelor de pe explorator. Adâncimea profunzimea leziunii se evaluează introducând şi apăsând exploratorul sistematic în diferite zone ale leziunii, făcându-se astfel diferenţa între leziunile superficiale, cele care ajung în straturile profunde şi cele care ating leziune articulară femurală subcondral.

De asemenea, se evaluează forma marginilor: leziune articulară femurală, neregulate, teşite, dar mai ales se testează stabilitatea acestora pentru a se putea determina limita cartilajului articular normal perijacent leziunii.

Capitolul 5 prezintă sisteme de clasificare a leziunilor cartilajului articular. Sunt trecute în revistă multiple clasificări ale leziunilor cartilajului articular.

Osteocondrita disecanta a genunchiului

În prezent, este folosită frecvent clasificarea Outerbridge, care deşi a fost iniţial un sistem de gradare a leziunilor condrale ale patelei, a fost extrapolată pentru a grada leziuni condrale şi în celelalte regiuni ale genunchiului. Constă în două părţi: partea pacientului şi partea chirurgului.

După apariţie, acest sistem de clasificare s-a impus pentru evaluarea leziunilor cartilajului articular al genunchiului, reprezentând un sistem unitar, complex şi reproductibil de evaluare. Principalele acuze care i se aduc se referă la limitele date de Formularul IKDC şi timpul îndelungat necesar completării. În Anexa 1 este prezentat acest formular în traducere personală. Capitolul 6 prezintă incidenţa şi prevalenţa leziunilor cartilajului articular. Valoarea reală a incidenţei leziunilor cartilajului articular este necunoscută.

Se consideră că multe leziuni condrale sunt asimptomatice şi evoluează fie spre vindecare, fie spre agravare şi în acest caz după o perioadă de timp va apărea simptomatologia. Artroscopia diagnostică poate în fazele iniţiale să subdiagnosticheze sau subgradeze o leziune condrală care să evolueze în timp. Deşi nu se cunoaşte incidenţa reală a leziunilor cartilajului articular, se pare că există un număr semnificativ de pacienţi cu leziuni condrale simptomatice. Pentru a evalua prevalenţa leziunilor cartilajului articular la pacienţii examinaţi artroscopic în Sibiu am revăzut şi analizat datele culese de la pacienţii care au fost supuşi unei intervenţii artroscopice în Sibiu, în perioada 01 ianuarie — 30 iunieîn scopul evaluării frecvenţei şi repartiţiei leziunilor cartilaginoase ale genunchiului.

Lotul de studiu a cuprins un număr de de pacienţi cu de intervenţii chirurgicale artroscopice. Pacienţii au fost evaluaţi clinic, radiografic şi RMN uniiefectuându-se apoi intervenţia chirurgicală leziune articulară femurală cu scop explorator şi terapeutic. Datele clinice ale pacienţilor au fost culese din fişele de urmărire ale pacienţilor completate la momentul operaţiei şi din bazele de date. Datele astfel obţinute au fost introduse într-un tabel Excel şi prelucrate statistic.

În această analiză nu s-a urmărit evoluţia postoperatorie a pacienţilor, neexistând date sistematizate despre evoluţia leziunilor leziune articulară femurală decelate artroscopic. Au fost introduşi în această analiza toţi pacienţii supuşi unei intervenţii artroscopice la nivelul genunchiului în perioada precizată, astfel încât datele colectate sunt de la pacienţi consecutivi, neexistând criterii de excludere din studiu. Dintre cei de pacienţi considerând număr de proceduri examinaţi artroscopic prezentau leziune articulară femurală de menisc intern, leziune de menisc extern, leziune Osteochondroza cervicală și artroza simptome și tratament, 4 leziune LIP, 24 chist popliteu, bridă sinovială mediopatelară cicatriceală, sinovită, leziuni de artroză în mai mult de un compartiment, 48 corpi liberi intraarticulari şi leziuni condrale în cel puţin un compartiment.

Vârsta medie a pacienţilor a fost de 38 de ani, având ca limite 11 şi respectiv 87 de ani. Creşterea prevalenţei leziunilor condrale cu vârsta poate fi explicată prin creşterea procentuală a leziunilor artrozice.

Procentul mai mic pentru grupa de vârsta de ani poate fi explicat prin indicaţia de artroscopie, procentual mai puţine emondaje articulare pentru leziuni artrozice şi probabil mai multe artroplastii. Analiza datelor obţinute arată o prevalenţă mai mare a leziunilor cartilajului articular procentual la bărbaţi comparativ cu femei în grupele de vârstă de ani, concomitent cu un număr mai mare de intervenţii artroscopice efectuate la bărbaţi — comparativ cu intervenţii la pacienţii de sex feminin în aceleaşi grupe de vârstă.

După 50 de ani, procentul leziunilor condrale descoperite artroscopic devine mai mare la femei comparativ cu bărbaţii din aceleaşi grupe de vârstă, concomitent cu inversarea şi a raportului numărului de intervenţii chirurgicale efectuate femei vs bărbaţi. Creşterea procentului de pacienţi cu mai mult de o leziune dintre pacienţii cu leziuni condrale odată cu vârsta arată nu doar creşterea leziunilor condrale cu vârsta, ci şi extinderea mai mare a acestora la nivelul genunchiului. Datele pe care le deţinem nu au permis evaluarea suprafeţei reale a defectului condral datorită lipsei înregistrării acesteia pentru un număr mare de pacienţi, ceea ce face imposibilă realizarea unei corelaţii suprafaţă - vârstă pe seria prezentată.