Luxație în tratamentul articulației umărului. Instabilităţile umărului - Dr. Gavrilă - chirurg ortoped

1. Acesta este unul dintre motivele pentru care este și cea mai predispusă la luxare dislocare.
2. În funcție de vârsta leziunii primite, luxațiile sunt împărțite în trei tipuri: 1.
3. Instabilităţile umărului - Dr. Gavrilă - chirurg ortoped
4. Luxația scapulo-humerală este o cauză frecventă de apariție a durerii și limitare funcțională a extremității superioare.
5. Instabilităţile umărului Luxaţia umărului Instabilitatea umărului reprezintă mişcarea anormală a umărului în articulaţie.
6. Medicul dumneavoastra va poate recomanda teste de imagistica pentru a confirma diagnosticul, si pentru a identifica orice alte probleme.

Complicaţii şi prognostic Luxaţia reprezintă o leziune la nivelul articulaţiilor şi constă într-o deplasare a extremităţilor articulare, ceea ce duce la o modificare anatomică a regiunii respective, însoţită de durere şi imobilizarea articulaţiei.

Articulaţia reprezintă o structură anatomică unde se întâlnesc două sau mai multe oase, cu scopul de a permite mobilitatea diverselor părţi ale corpului. Astfel, luxaţia umărului reprezintă pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă, componentă a scapulei, reprezentând cea mai comună şi frecventă luxaţie.

Principalii stabilizatori ai articulaţiei umărului sunt reprezentaţi de capsula acesteia şi de ligamente, cel mai important este cel inferior, fiind şi cel mai frecvent lezat în luxaţia anterioară este cel mai frecvent tip.

Articulaţia umărului permite efectuarea unei game largi de mişcări ale membrului superior, ca adducţia, abducţia, flexia, extensia, rotaţia internă, rotaţia externă şi este formată din oasele ce fac legatura dintre membrele superioare şi trunchi, şi anume din scapulă, numită si omoplat, din claviculă şi humerus. Coafa rotatorilor menţine stabilitatea articulaţiei, permiţând mişcările umărului.

Acţiunea muşchiului supraspinos este de a permite abducţia, cea a muşchiului infraspinos şi a rotundului mic este rotaţia externă, iar a muşchiului subscapular rotaţia internă. La nivelul scapulei se găseşte o structură, numită cavitatea glenoidă, care împreună cu capul humeral va forma una dintre articulaţiile umărului, şi anume articulaţia gleno-humerală. Tot la acest nivel se evidenţiază acromionul care intră în contact cu clavicula, formând articulaţia acromio-claviculară.

Mihai Râşcu Profesia: medic primar ortopedie traumatologie. Articulaţia umărului este reprezentată de capul humeral sfericcare se articulează cu cavitatea glenoidă are aspectul unei farfurii platece prezintă pe marginea ei o structură ca o garnitură — aceasta poartă numele de labrum, care participă la stabilizarea capului humeral în articulaţie. Când labrumul din articulaţia umărului este rupt, stabilitatea articulaţiei este compromisă. Un anumit tip de leziune labrală se numeşte leziune Bankart. Cauzele leziunii Bankart O leziune Bankart apare atunci când o persoană suferă o luxaţie de umăr.

În regiunea umărului regăsim mai luxație în tratamentul articulației umărului articulaţii: articulaţia gleno-humerală — formată din capul humerusului şi cavitatea glenoidă, din structura scapulei; articulaţia acromio-claviculară — formată din acromion, structură a scapulei şi din claviculă 6 Totuşi, atunci când ne referim la luxaţie de luxație în tratamentul articulației umărului, articulaţia gleno-humerală este cea implicată.

Subluxaţia este definită ca o luxaţie parţială, având loc atunci când două suprafeţe articulare pierd contactul pe care îl aveau în mod normal una cu cealaltă.

Prevenirea si tratamentul artrozei - Fiziolife Medica ( ejocurigratis.ro Maria Fl;orescu)

Adesea luxaţia se produce în timpul efectuării unui sport sau în timpul accidentelor de maşină. Încă de la prezentarea pacientului la medic trebuie stabilit ce fel de luxaţie este, în funcţie de mecanismul de producere, pentru o conduită corectă a tratamentului.

Dintre factorii de risc, subliniem: ereditatea — unele persoane au ligamente mai slabe şi mai susceptibile unor posibile leziuni, decât restul populaţiei hiperlaxitate ereditară ; pacienţi care au în antecedente leziuni ale umărului şi mai ales luxaţii 1, 8 ; malformaţii ale glenoidei; cauze neuromusculare — leziuni ale nervului axilar. Pentru confirmarea suspiciunii de diagnostic trebuie efectuată o radiografie, unde se va observa pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă.

Diagnostic

Pentru punerea în evidenţă a unor eventuale leziuni ale ţesuturilor moi ligamente, tendoane, muşchi, structuri nervoase şi vasculare din regiunea umărului, este necerară efectuarea unui RMN.

Este imperios necesar ca această manevră să fie efectuată de către un cadru medical. După efectuarea reducerii, sunt necesare alte radiografii de control pentru confirmarea corectitudinii manevrei. Membrul superior va fi ulterior imobilizat cu un bandaj sau cu un aparat gipsat toraco brahial, timp de săptămâni.

Este necesar ca în acest timp pacientul să mobilizeze cotul, articulaţia pumnului şi degetele. Începând cu această perioadă şi continuând după scoaterea bandajului, este importantă efectuarea exerciţiilor de recuperare, treptat.

Clasificare

Reducerea deschisă, prin intervenţie chirurgicală, este recomandată în cazul luxaţiilor vechi, în cazul celor ireductibile sau recurenţelor. Unul dintre sporturile recomandate a fi efectuate pe regim alimentar artroza recuperării este înotul.

Fracturile sunt de asemenea complicaţii comune, mai ales leziunea Hill Saches, care apare în cazul unei luxaţii anterioare de umăr, când capul humeral se loveşte în timpul deplasării în afara articulaţiei de marginea glenei, determinând apariţia unei fracturi.

Alte fracturi care pot să apară sunt cele ale humerusului proximal, ale coracoidei sau ale acromionului. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!