Related Content

Noduli bouchard. Ce sunt nodulii Heberden?

Sunteți pe pagina 1din 15 Căutați în document Nodulii Bouchard constituie artroze ale articulațiilor interfalangiene proximale. Intîlniți mult mai rar decît nodulii Heberden, noduli bouchard Bouchard îi însoțesc pe aceștia și numai rareori sînt singuri; în acest caz, este necesar un examen atent al bolnavului, înainte de a afirma că este o artroză banală, ținînd seama de frecvența cu care articulațiile interfalangiene proximale sînt afectate de diversele forme de reumatism inflamator poliartrită reumatoidă, boală lupică.

Artrozele se localizează preferențial la nivelul articulațiilor interfalangiene distale. Clinic, nodulii Bouchard se prezintă sub forma unor noduli pe fața dorsală a articulațiilor interfalangiene proximale, avînd ca substrat, ca și nodulii Heberden, atît hipertrofia extremităților osoase, precum și un proces infiltrativ al țesuturilor periarticulare.

Bine ați venit la Scribd!

Nodulii Bouchard, de obicei asimptomatici, pot determina uneori dureri moderate și o ușoară limitare a mișcărilor. Cînd este necesar, tratamentul este similar cu cel al nodulilor Heberden. Artrozele intervertebrale Leziunile degenerative ale coloanei vertebrale sînt extrem de frecvente. Pentru a putea înțelege mai bine mecanismul lor de producere și consecințele pe care le determină, vom prezenta mai întîi cîteva noțiuni sumare de anatomie și de anatomie patologică.

Coloana vertebrală, după cum este știut, este un ansamblu unitar, alcătuit din vertebre, care sînt solidarizate între ele printr-un sistem de articulații și ligamente.

noduli bouchard

Intre corpurile vertebrale se noduli bouchard discurile intervertebrale articulațiile meniscosomaticeîn structura cărora deosebim o porțiune centrală, nucleul pulpos și una periferică, inelul fibros, ca și platourile de cartilaj hialiu, prin care discul este despărțit de platoul corpului vertebral supra- și subiacent.

La nivelul arcului neural, solidarizarea intervertebrală este asigurată de articulațiile interfalangiene, denumite — datorită situației lor anatomice — și articulațiile posterioare. Ligamentele care intervin în stabilirea unei strînse legături între vertebre sînt: ligamentul longitudinal anterior și lateral și ligamentul longitudinal posterior ambele căptușind corpurile vertebrale, pe fața lor antero-laterală și, respectiv, posterioarăligamentele galbene ce se găsesc între porțiunile arcului neural numite lamina și ligamentul inter- spinos între apofizele spinoase.

Procesele de uzură la nivelul coloanei vertebrale afetetează atît discul intervertebral determinînd o discartroză sau artroză menisco- 6omaticăcit și articulația interapofizară, producînd o artroză poste- rioară. De obicei sint noduli bouchard numeroase asemenea struct uri anatomice, leziunile predominind la un anumit segment al articulații dureroase ale picioarelor vertebrale. Dacă artroza interapofizară este caracterizată prin leziuni identice, clin toate punctele de vedere, cu cele întîlnite la nivelul articulațiilor membrelor, discartroza, în schimb, are unele particularități : destul de precoce chiar de la vîrsta de meniscita tratamentului articulației genunchiului ani discul intervertebral începe să prezinte unele semne de uzură, la nivelul inelului fibros, care se fisurează ca urmare a leziunilor degenerative și sub influența traumatismelor și solicitărilor zilnice, iar nucleul pulpos se deshidratează, se alterează, se turtește și tinde să migreze prin fisurile inelului fibros ; discul diminuă ia înălțime; materialul discal se poate deplasa înainte sau înapoi, împingînd ligamentul longitudinal anterior sau posterior; acesta din urmă este mai puțin rezistent și mai sensibil, astfel încît distensia sa este mai frecventă și mai dureroasă.

Nucleul pulpos poate străbate și platoul cartilaginos, făcîndu-și loc în structura osoasă a corpului vertebral : herniile intrasomatice nodulii Schmorl. In cazul discartrozei, alături de alterarea discală propriu-zisă prezentată mai sus, este înglobat și răsunetul osos, osteoscleroza platourilor vertebrale și osteofitoza reacțională. Osteofitoza se dezvoltă anterior, intr-un spațiu virtual situat sub ligamentul vertebral anterior, care acoperă discul fără să se insereze pe el; osteofitele anterioare pleacă de la nivelul corpului vertebral deasupra zonei marginale, progresînd de-a lungul ligamentelor anterioare, pe fața lor profundă.

Osteofitele se dezvoltă — mai rar — posterior sau lateral, provocînd o strîmtare a canalului medular la nivelul coloanei cervicale și a găurii de conjugare. Osteofitele apar uneori în vecinătatea unui disc degenerat; cel mai adesea ele apar difuz, de-a lungul întregii coloane vertebrale sau predominind la nivelul unui anumit segment; în acest caz vorbim de osteofitoză vertebrală difuză sau de spondiloză.

Este evident, deci, că termenul de spondiloză este folosit greșit tratament pentru articulati mod curent, pentru mulți el fiind sinonim cu cel de artroză intervertebrală. In realitate, el se referă la o formă particulară — este adevărat, frecvent întîlnită — de artroză intervertebrală și anume la osteofitoza vertebrală difuză.

La nivelul coloanei vertebrale mai putem întîlni și așa-zisa artroză interspinoasă sindromul Baastrupconsecință a punerii in contact, în mod anormal, a două apofize spinoase vecine cu remodelaj reciproc. Artroza interspinoasă se întîlnește în cazul unor hiperlordoze sindrom trofostatic, tasare de corp vertebral. Leziunile anatomice ale coloanei vertebrale au localizări particulare, în funcție de afectarea predominantă a segmentului cervical, dorsal sau lombar.

La nivelul coloanei cervicale există articulații adevărate între corpii vertebrali; situate lateral, de o parte și de alta a discului, articulațiile uncovertebrale sînt mici articulații diartrodiale, care posedă suprafețe articulare acoperite de fibrocartilaj și o capsulă; osteofitoza la nivelul lor se poate face înapoi, unde amenință rădăcina nervoasă sau in afară, unde irită plexul simpatic care înconjură artera vertebrală.

Uncartroza, căreia i se poate adăuga o hernie discală posterioapâ, determină formarea unui nodul discoosteofitic, care joacă un rol important în sindroamele radiculare ale membrului superior.

La nivelul coloanei dorsale semnalăm ca o formă particulară de artroză intervertebrală pe cea oare complică boala Scheuerman, osteo- necroza aseptică ce se produce în perioada de creștere și care determină aspectul de vertebre cuneiforme, cu numeroase hernii intra- somatice. La nivelul coloanei lombare, discurile cel mai frecvent afectate sînt L4—L3 și L3—SC ; la acest nivel, nucleul pulpos poate pătrunde prin fisurile inelului fibros și rupînd fibrele ligamentului longitudinal posterior poate comprima rădăcinile nervoase corespunzătoare; aceasta este hernia de disc, care prin conflictul disco-radicular, pe care-1 determină, produce tabloul clinic de lombosciatică.

Tot la nivelul coloanei lombare se observă sindromul Baastrup. Dacă uneori toate modificările degenerative amintite pot fi prezente la același bolnav, nu este mai puțin adevărat că deseori ele noduli bouchard fi variat reprezentate, predominînd un anumit tip. Astfel, discartroza cum se tratează simptomele artrozei piciorului constituie o entitate frecvent întâlnită, mai ales la nivelul segmentului cervical și lombar; artroza interapofizară — cervicală, dorsală sau lombară — poate avea un răsunet clinic important, datorită vecinătății unui element noduli bouchard important : rădăcina nervoasă; de aici, frecvența nevralgiilor determinate de artroza interapofizară; spondiloza osteofitoza vertebrală difuză este modificarea noduli bouchard cea mai frecventă, de obicei asimptomatică.

Etiopatogenie In etiopatogenia artrozei intervertebrale intervin factorii prezentați la etiopatogenia artrozelor în general, de la începutul acestui capitol. In afara rolului microtraumatismelor și traumatismelor care determină entorse, luxații, fracturi și hernii disoalemerită subliniat rolul bolilor vertebrale anterioare exemplu, boala Sobeuerman favorizează producerea artrozei dorsaleca și rolul tulburărilor de statică scolioze, cifoze, hiperlordoze și al malformațiilor congenitale blocurile vertebrale, tulburările tranziționale ; surmenajul profesional și sportiv poate contribui, de asemenea, la producerea artrozei intervertebrale.

Subliniem, așadar, că artrozele intervertebrale rămîn clinic latente in majoritatea cazurilor, evidențierea lor avind loc printr-un examen radiologie, efectuat de rutină, sau pentru explorarea altei suferințe radiografie pulmonară, colecistografie, urografie etc. Simptome subiective. Artrozele intervertebrale se traduc frecvent prin rahialgii și un grad variat de impotență funcțională; rareori, ele pot determina unele complicații, dintre care cele mai frecvente sînt sindroamele radiculare.

Durerile vertebrale în afara sindroamelor radiculare se produc ca urmare a acțiunii unor stimuli nocivi asupra structurilor musculosehe- letale profunde : este posibilă regenerarea cartilajului articulare ale articulațiilor interapofizareligamente, tendoane, mușchi, periost; durerile vertebrale sînt difuze, vag localizate, cu debutul insidios și evoluție îndelungată, de obicei moderate ca intensitate. Durerile vertebrale ale bolnavilor cu artroze intervertebrale sînt dureri de tip mecanic : ele se accentuează prin oboseală, ortostatism prelungit, mers, transportul unor obiecte grele, fixarea îndelungată a capului in timpul urmăririi unui spectacol sau în fața unui ecran de televiziune, ca și lucrul prelungit la birou aceste două ultime eventualități sînt privitoare la artroza cervicală ; durerile se ameliorează sau chiar dispar în repaus, în special în poziția de decubit pe un plan dur.

Durerile vertebrale pot fi eliminate la unul din cele 3 segmente ale coloanei vertebrale, în practică putându-se vorbi de : cervicalgii, dor- salgii, lombalgii. Bolnavii acuză, alături de dureri, un grad oarecare de redoare, de articulațiile genunchilor unui picior rănit a mișcărilor coloanei vertebrale de flexie, de înclinare noduli bouchard sau de rotație, mai ales la nivelul coloanei cervicale și lombare; în realitate este vorba de un grad discret sau moderat Examene de laborator Pe acest fond, caracterizat prin dureri moderate și discretă redoare, este posibilă apariția unor crize dureroase de cîteva zile, sau săp- tămîni, caracterizate prin dureri foarte vii și prin impotență funcțională marcată, cu contractură noduli bouchard : criza de torticolis acut a bolnavului cu noduli bouchard cervicală sau criza de lumbago acut din artroza lombară.

Crizele dureroase acute pot surveni în urma unei mișcări forțate sau bruște, uneori minime, a ridicării unei greutăți în cazul bolnavilor cu lumbago acuta expunerii la frig etc. Uneori, suferințele bolnavilor cu artroze intervertebrale îmbracă aspectul sindroamelor radiculare: nevralgia cervicobrahiălă întîlnită în artroza cervicalănevralgia intercostală suferință mai rar întîlnită și mai puțin dramatică, consecință a unei artroze dorsalenevralgia sciatică și crurală din artroza lombară. Asupra principalelor sindroame radiculare vom reveni ulterior.

Semne obiective. Examenul fizic al unui bolnav cu artroze intervertebrale este relativ sărac ; se remarcă o oarecare limitare a mișcărilor coloanei vertebrale sau a anumitor segmente ale sale și anomalii de statică rahidiană anomalii anterioare sau traducînd o atitudine an- talgică ; la palpare se constată prezența unor puncte dureroase mediane sau latero-vertebrale.

Bolnavii cu artroze intervertebrale au o stare generală bună, sînt nor- mo- sau chiar hiperponderali. Examenele biologice hemograma, V. Examenul radiologie constituie principalul mijloc de evidențiere a artrozelor intervertebrale, in prezența sau în absența unui tablou clinic corespunzător. Examenul radiografie evidențiază modificările caracteristice celor 3 tipuri principale de artroze intervertebrale : discartroză, artroză interapofizară, osteofitoză vertebrală difuză spondiloză.

Discartroza se traduce radiografie fig. III—9 printr-o pensare a spațiului intervertebral, iar platourile vertebrale adiacente sînt neregulate și sclerozate; se remarcă, de asemenea, osteofitoză de vecinătate și, uneori, osteoporoză a corpilor vertebrali. Artroza interapofizară se evidențiază mai bine pe clișeul radiografie de profil și mai ales de trei sferturi oblic ; se remarcă pensarea spațiului articular, modificări de noduli bouchard osoasă osteosclerozăosteofitoză.

noduli bouchard

Dacă ne referim la predominanța leziunilor de uzură, putem deosebi ca principale forme anatomoradioclinice : artroza anterioară sinonime : artroza meniscosomatică, discartroza, osteocondrozaartroza pos- terioară artroza interapofizară și spondiloza osteofitoza vertebrală difuză.

Diagnosticul pozitiv al artrozelor intervertebrale se pune pe baza examenului clinic anamneză, examen obiectiv și mai ales a examenului radiografie.

Cum se tratează nodulii Heberden și Bouchard - Artroza

Diagnosticul diferențial trebuie efectuat cu alte afecțiuni, ce pot realiza tabloul clinic al artrozei intervertebrale. Așadar, în fața oricărui bolnav care prezintă un asemenea tablou clinic, trebuie să ne gîndim, pe de o parte la o afecțiune viscerală care poate produce dureri vertebrale, fie că este vorba de o litiază renală sau biliară, de o pancreatită acută sau cronică, de metroanexită acută sau cronică, de retrovensie uterină sau de o afecțiune intratoraeică etc.

In aceste cazuri, diagnosticarea unei artroze intervertebrale și perseverarea ne justificată noduli bouchard susținerea acestui diagnostic poate avea consecințe grave pentru bolnav. Vom reveni cu amănunte cînd vom vorbi despre diagnosticul diferențial al nevralgiei cervicobrahiale, al lombalgiei și lombosciaticii.

Asemanari si deosebiri intre afectarea mainilor in artroza si in poliartrita reumatoida

Evoluție, complicații și prognostic Evoluția artrozelor intervertebrale este lentă, leziunile degenerative ale coloanei vertebrale aocentuîndu-se noduli bouchard vîrsta ; prognosticul bolii este în general favorabil. Dintre complicațiile artrozelor intervertebrale, cele mai importante sînt complicațiile nervoase și anume : a Compresiunile radiculare.

Artroza cervicală și lombară pot reduce găurile de conjugare și restring e suprafața prin care emerg rădăcinile nervoase ; rezultă astfel o compresiune a rădăcinilor nervoase, care se traduce prin nevralgii, cel mai adesea cervicobrahiale sau sciatice, mai rar crurale, femurocutanate sau obturatoare.

Acest sindrom se caracterizează prin : 1 durere cervicală, spontană și provocată prin palpare, iradiind pe de o parte către occiput iar pe de altă parte către centura seapulară; -2 cefalee occipitală; 3 vertij, lipsă de echilibru, senzație de instabilitate; 4 'vîjîituri în urechi, hipoacuzie; 5 vedere încețoșată ; 6 tulburări vasomotorii și secretorii : roșeațâ și hipersudorație a feței, tulburări ale secreției nazale, lacrimale, salivare; 7 disfagie, disfonie foarte rar.

Care sunt nodulii lui Heberden și Bouchard

Simptomele de mai sus par a se datora compresiunii de către osteo- fite a arterei vertebrale, în jurul căreia se găsește plexul simpatic; artroza cervicală poate determina tulburări circulatorii în teritoriul arterelor vertebrale fie direct, prin compresiunea vasului, fie indirect, prin acțiunea asupra plexului simpatic periarterial. Tratament Tratamentul profilactic constă în corectarea tulburărilor de statică scolioze, cifozeevitarea traumatismelor și microtraumatismelor.

Tratamentul curativ poate fi medical și chirurgioal. Tratamentul conservator constă în : 1 mijloace ortopedice, prin care se urmărește o diminuare a travaliului mecanic vertebral : repaus, noduli bouchard special în perioadele de intensificare a durerilor, cure de slăbire la obezi, utilizarea unei minerve sau unui lombostat, în artroza cervicală, respectiv lombară ; 2 mijloacele medicamentoase sînt cele comune celorlalte artroze.

Tratamentul chirurgical este rezervat complicațiilor artrozelor inter- vertebrale : sindroame radiculare, sindroame de compresiune medulară.

Nodurile lui Bouchard: Cauze și tratamente by Carol Eustice; Revizuit de un medic-certificat de bord Share on Facebook Share on Twitter Nodurile lui Bouchard pot dura ani să se dezvolte Nodurile lui Bouchard au fost numite după un faimos patolog francez, Charles-Joseph Bouchard, care a studiat pacienții cu artrită în secolul al XIX-lea.

Nevralgia cervicobrahială Nevralgia cervicobrahială este o durere radiculară la nivelul membrului superior determinată frecvent de artroza cervicală, intervenind mai rar și alte suferințe ale coloanei cervicale sau ale teritoriilor limitrofe. Nevralgia cervicobrahială este corespondentul nevralgiei sciatice a.

noduli bouchard

Etiopatogenie 1 Etiologia nevralgiei cervicobrahiale este dominată de discopatiile cervicale, fie că este vorba de o artroză cervicală propriu-zisă, situație mai frecvent întîlnită la femeie. In afara discopatiilor cervicale, mai recunoaștem printre cauzele nevralgiei cervicobrahiale și următoarele afecțiuni : 2 Traumatismele cervicale ; pot fi cauza nevralgiei cervicobrahiale nu numai prin producerea unei hernii de disc, ci și prin producerea unor fracturi ale apofizelor articulare sau ale unor luxații unilaterale.

Aspecte Deseori, nevralgia cervicobrahială este precedată de dureri cervicale cronice ; ea poate avea un debut acut sau poate să rămînă moderată, agravîndu-se progresiv.

  • Dictionar Medical Nodulul Bouchard
  • Articulațiile doare și se crape dimineața
  • Cum se formeaza nodulii Heberden?

Este unilaterală și poate noduli bouchard în umăr și în membrul superior respectiv ; traiectul brahialgiei depinde de rădă- cina atinsă a plexului brahial, știut fiind că ultimele 4 rădăcini cervicale sînt mai vulnerabile, ceea ce face uneori dificilă precizarea topografiei radiculare. Cînd este afectată rădăcina C5, este prezentă durerea externă a umărului și a părții superioare a brațului; radiculalgia Cg se caracterizează printr-o durere situată pe fața antero-laterală a brațului și antebrațului și la nivelul polioelui și indexului degetul I și II ; afectarea rădăcinii C7 se traduce printr-o durere ce iradiază pe fața poste- rioară a brațului, antebrațului și mîinii, către degetele II, III și IV cele 3 degete mediane ; radiculalgia C8 este situată pe fața intefnă a brațului și antebrațului, ajungînd pînă la degetul V.

Pot fi prezente, uneori, iradieri toracice, posterioare sau anterioare simulând angina pectorală sau iradieri cervicooccipitale, producînd cefalee. Durerile au în general un sediu fix ; ele pot fi declanșate spontan sau pot fi declanșate uneori exagerate prin efortul de tuse, strănut, defecație sau prin mișcările coloanei cervicale.

Heberden's Nodes vs Bouchard's Nodes Made Easy (mnemonic)

Intensitatea durerilor este variabilă : uneori noduli bouchard dureri mari, greu de suportat, alteori ele sint de intensitate moderată sau mică, bolnavul plîngîndu-se mai mult de parestezii decît de dureri; durerea evoluează în accese, cedind la repaus și accentuîndu-se la efort; unii bolnavi descriu exacerbări nocturne.

Lâ examenul obiectiv se constată că anumite mișcări și. La palpare se constată o durere paramediană la nivelul interliniului afectat, ca și puncte dureroase radiculare, analoage punctelor Valleix, pe traiectul rădăcinilor nervoase.

  1. Creșterea țesutului osos se numește noduli Bouchard și Heberden.
  2. Calcifierea umărului cum să tratezi
  3. Tampoane pentru genunchi pentru dureri articulare

Se remarcă o diminuare a reflexelor osteotendinoase reflexul stilo- radial, reflexul tricipital la nivelul membrului superior afectat, iar in cazurile severe o atingere periferică ce realizează deficitul senzitivomo- tor hipoton, cu are flexie și amiotrofie a unui anumit teritoriu radicular.

Ținînd seama de frecvența relativ mare cu care sindroamele de compresiune radiculară pot fi însoțite de compresiune medulară, este bine ca în cadrul examenului fizic al bolnavului să se urmărească și semnele medulare ; sindrom piramidal reflex, însoțit de tulburări ale sensi- bilității profunde ; mult mai rar ne putem găsi în fața unei parapareze spastice.

Avînd în vedere compresiunea arterei vertebrale de către leziunile degenerative ale coloanei cervicale, examenul obiectiv nu trebuie să scape din vedere depistarea — eventuală — a semnelor funcționale de insuficiență vertebrobazilară, căutînd să precizeze influența declanșatoare a noduli bouchard gîtului.

Ce sunt nodulii Heberden?

Iși propune să evidențieze semnele directe sau indirecte ale dis- copatiei. Radiografiile standard de față, de profil și oblice pot evidenția atît pensarea unui disc, ce poate fi mai bine apreciată prin comparație cu discurile supra- și subiacente, cît și osteofitoza găurii de conjugare vizibilă mai bine pe'clișeele efectuate în incidență oblică.

Tomografiile de profil pot evidenția o alunecare a suprafețelor articulare ca urmare a pensării' disculuiceea ce determină o deformare a găurii de conjugare, contribuind la agravarea efectelor osteofitozei asupra rădăcinilor.

Trebuie subliniat faptul că deseori există o bună concordanță între clinică și examenul radiografie; alteori, această concordanță lipsește. Astfel, poate exista un decalaj între nivelul clinic al radiculalgiei și noduli bouchard leziunilor osteofitice : o radiculalgie C7 sau C8 poate fi consecința unei discopatii C5—C6 semnalăm faptul că modificările radiologice de mai sus pot fi evidențiate și la subiecți asimptomatici.

Adauga un comentariu

Mielografia și discografia pot aduce date suplimentare necesare, mai ales cînd există perspectiva unei intervenții chirurgicale. Diagnosticul diferențial al nevralgiei cervicobrahiale se face cu următoarele afecțiuni : Periartrita scapulohumerală poate fi confundată cu nevralgia cervi- cobrahială, dar examenul obiectiv atent demonstrează câ durerile sînt declanșate de mobilizarea umărului, nu a coloanei cervicale ; uneori diferențierea este foarte dificilă, mai noduli bouchard cînd durerea din periartrita scapulohumerală are o iradiere pseudoradiculară.

Epicondilita, prin durerea la nivelul porțiunii externe a antebrațului, în vecinătatea cotului, poate fi uneori confundată cu o nevralgie C l. Sindromul noduli bouchard canal carpian este determinat de o compresiune a nervului median la nivelul pumnului; durerea este declanșată prin exercitarea unei presiuni pe fața anterioară a carpului și nu prin mișcările coloanei cervicale ; de altfel, efectul favorabil al infiltrațiilor locale cu corticoizi constituie un nou argument împotriva unei nevralgii oer- noduli bouchard.

Sindromul scalenilor este constituit din dureri la nivelul membrului superior și din tulburări vasculare, produse prin compresiunea radicularâ rădăcinile plexului brahial și vasculară artera subclavie de către scalenul anterior contractat, atunci cînd bolnavul poartă obiecte grele; existența acestui sindrom este serios contestată. Acroparestezia este un sindrom nocturn, întîlnit în special la femei, uni- sau bilateral, constituit dintr-o senzație neplăcută de dureri discrete, umflătură, de furnicături ale mîinii și degetelor ; uneori această suferință trezește bolnavul din somn, mai ales în a doua jumătate a nopții și dispare prin exercițiu.

Siringomielia este o cauză relativ rară de dureri în membrul superior ; durerea este extrem de tenace, se însoțește de o amiotrofie importantă, de o abolire a mai multor reflexe, de dureri ale feței, noduli bouchard vertijla examenul obiectiv se constată o pierdere a sensibilității termo- analgezice.

Neurinomul radicular este o tumoare benignă, dezvoltată pe o rădăcină, pe care o putem avea în vedere cînd remarcăm : a recrudescența nocturnă a durerii ; b fixitatea, persistența și tenacitatea durerii, care nu răspunde la nici un tratament, timp de mai multe luni; c descope- rirea unor semne neurologice amiotrofie, zone de anestezie, semne discrete de atingere medulară.

Studiul lichidului cefalorahidian evidențiază o creștere importantă a albuminelor ; examenul radiografie radiografia simplă de trei sferturi arată lărgirea electivă a uneia din găurile de conjugare.

Tratamentul nevralgiei cervicobrahiale constă în : — Mijloace ortopedice : imobilizarea coloanei cervicale în timpul zilei printr-o minervă, iar noaptea odihna intr-un pat tare, înlocuind perna obișnuită printr-o pernă cilindrică, plasată în dreptul regiunii cervicale ; manipulările vertebrale, efectuate în centre specializate, pot da uneori rezultate bune.

noduli bouchard

In noduli bouchard în care durerea persistă, deși cu o intensitate mai mică, după un tratament medicamentos energic, putem interveni cu infiltrații paravertebrale cu novocaină și hidrocortizon sau cu roentgenterapie a regiunii cervicale inferioare. Lombalgia acută și cronică, Lombosciatica Durerea localizată în regiunea lombară lombalgiaca și cea iradiată de-a lungul membrului inferior Iombosciaticaconstituie o suferință extrem de frecventă, ce determină incapacitate de muncă cu importante repercusiuni economice.

Trebuie precizate : caracterul durerii inițiale, evoluția sa și influența diferitelor tratamente. In ceea ce privește durerea pentru care bolnavul se prezintă la medic, aceasta trebuie analizată, precizîndu-se următorii parametri : a severitatea durerii este relativ greu de apreciat, deoarece factorul individual este foarte important ; se poate considera intensitatea unei dureri după răsunetul ei privind capacitatea bolnavului de a lucra sau de a dormi ; b calitatea durerii depinde de mecanismul ei noduli bouchard producere.

Durerea permanentă poate avea o intensitate constantă sau poate prezenta unele exacerbări; durerea intermitentă poate fi declanșată de anumiți factori, care trebuie precizați. Durerea care prezintă o intensificare nocturnă sau dimineața la sculare este posibil să aibă o origine articulară ; e reproducerea poate avea loc prin mișcări sau prin diferite manevre, pe care bolnavul le poate efectua în timpul examinării; f cauzele agravante trebuie precizate ; durerea poate fi exacerbată de tuse, strănut sau de efortul de defecație este posibil, în acest caz, să fie vorba de o durere radiculonervoasă ; noduli bouchard general efortul fizic poate accentua durerea.

Factorii ce ușurează durerea sînt: repausul la pat, diverse medicamente sau mijloace ortopedice Examenul fizic Se efectuează mai întîi un examen general al bolnavului atît în scop diagnostic lombalgia poate fi simptomatică, în cadrul noduli bouchard afecțiunicît și în scop terapeutic datorită coexistenței unor afecțiuni ce pot reprezenta contraindicați! Bolnavul fiind în ortostatism, apreciem mai întîi mersul mersul obișnuit, mersul pe vîrfuri, mersul pe călcîiapoi facem un examen static și dinamic al coloanei vertebrale.

noduli bouchard

Pentru efectuarea examenului static, bolnavul va sta noduli bouchard picioare, cu gambele întinse și membrele superioare atîrnînd, observînd picioarele, membrele inferioare și starea musculaturii ; echilibrul bazinului este reperat cu ajutorul spinelor iliace antero-superioare sau postero- inferioare ; se verifică orizontalitatea umerilor și axul occipital, se depistează deviațiile laterale scoliozele și eventualele gibozități; prin inspecție se remarcă, uneori, existența unei contracturi musculare.

După examenul static se efectuează examenul dinamic, studiindu-se amplitudinea mișcărilor coloanei vertebrale și evidențiindu-se eventuala lor limitare, prin compararea cu valorile normale ; se apreciază astfel, la nivelul coloanei lombare, flexia, noduli bouchard, înclinarea spre dreapta și spre stînga, rotația. Bolnavul găsindu-se în decubit dorsal, ridicăm membrul noduli bouchard întins ; în caz de lombosciatică, se pune în evidență remedii naturale pt guta Lasegue, deoarece prin această mișcare se realizează o elongație a «apaticului și bolnavul nu ne permite să continuăm manevra, din cauza durerilor pe care le resimte.

Intensitatea acestor dureri face ca unghiul realizat de membrul inferior cu planul orizontal să fie extrem de mic în cazurile grave este permis numai un unghi de 10—15°.

Semnul Bragard este pus în evidență tot prin flexia pe bazin a noduli bouchard inferior întins, pînă la unghiul care nu a declanșat încă dureri, urmată de flexia dorsală a piciorului, manevră ce determină dureri. Examenul obiectiv trebuie încheiat printr-un atent examen neurologic, pentru a vedea dacă există tulburări senzitive, tulburări motorii scăderea forței musculare, hipotrofie musculară sau tulburări reflexe se acordă o atenție specială reflexului ahilian.

Boala artrozică – simptome, tratament, de ce apare

Examene de laborator Examenele biologice efectuate în mod obișnuit sînt: hemoleuco- grama, V. Studiul metabolismului fosfocalcic și dozarea fosfatazei alcaline sînt utile ori de câte ori constatăm o rarefiere a țesutului osos osteoporoză, osteomalacie ; dozarea acidului uric, intradermoreacția la tuberculină, testele serologice pentru Brucella, testele de depistare a noduli bouchard reu- matoid, electromiografia pot fi, de asemenea, utile.

Examenul radiologie este examenul paraclinic cel mai important. In mod obișnuit, se efectuează radiografii de față și de profil ale coloanei lombare ; pentru depistarea artrozei posterioare și a spondilolizei sînt necesare radiografii în incidență oblică ; mielografia și discografia nu au o aplicare curentă ; radiografia de bazin pentru studiul articulațiilor sacroiliace și tomografiile coloanei lombare pentru evidențierea unor zone circumscrise de osteoliză, invizibile pe clișeele standard sînt necesare când bănuim o lombalgie noduli bouchard lombosciatică simptomatică prin spon- dilită anchiloțpoietică, respectiv prin leziuni vertebrale infecțioase sau neoplazice.

Durerile lombare acute și cronice sînt produse de procese patologice ale coloanei vertebrale și de boli ale organelor abdominopelvine ce se pot traduce prin dureri la nivelul coloanei lombosacrate. Cauzele vertebrale ale lombalgiilor Lombalgiile pot fi determinate de tulburări statice, procese degenerative, inflamatorii, neoplazice, metabolice sau traumatice, ce afectează coloana lombară. Tulburările statice. Modificările staticii fiziologice lombare determină, în vederea restabilirii echilibrului coloanei vertebrale, contracturi musculare, întinderi ligamentare.

Knock Geberden și Bouchard: cauze, simptome și caracteristici ale tratamentului

Aceste tulburări statice sînt datorate mai multor cauze : asimetria membrelor inferioare, anomaliile tranziționale lombosacrate sacralizarea ultimei vertebre lombare, lombalizarea primei sacratespondiloliza, spondilolisteza, sindromul trofostatic. Dintre aceste afecțiuni, cele mai importante sînt spondiloliza, spondilolisteza și sindromul trofostatic, asupra cărora vom insista puțin, prezentând și aspectul clinic sub care se manifestă.

Spondiloliza constă în dehiscența, de obicei congenitală, mai rar traumatică, a arcului neural la nivelul istmului, situată mai frecvent la nivelul vertebrei L5. Spondiloliza are drept consecință o alunecare a corpului vertebral L5 pe sacru, această deplasare purtînd numele de spondilolisteza.

Spondilolisteza este depistată cu ocazia unei crize de lumbago acut sau de lombosciatică, apărută spontan sau în urma unui noduli bouchard sau căderi. La examenul clinic se constată un șanț median profund, care la nivelul extremității sale inferioare prezintă o depresiune, ce se observă mai bine în contrast cu regiunea sacrată plană.

noduli bouchard

Prin palpare se poate percepe un decalaj în treaptă de scară între apofiza spinoasă L4 și L5, care proemină. Ca urmare a depozitelor de țesut gras de pe abdomen ce coexistă frecvent și a relaxării musculaturii abdominale, se produce o hiperlordoză lombară, ceea ce solicită articulațiile interapofizare și determină un contact al apofi- zelor spinoase.

Durerea este resimțită mai noduli bouchard la efort sau după ortosta- tism prelungit. La examenul clinic se remarcă prezența obezității și a unei hiperlordoze lombare, cu un șanț vertical median profund, mărginit de mușchii sacrolombari, contractați; abdomenul este proiectat înainte ; se observă totodată o cifoză dorsală fig. Leziunile degenerative ale coloanei lombare.